Odă Ţie Dumnezeu Atotputernic!
Eşti frumos,stralucitor,esti mai curat decat cristalul.
Ca safirul esti de scump
si preţios eşti sufletului meu,
Fă prin vene sa imi curgă cunoaştere de Dumnezeu.
O,de-aş putea sa ma separ de lumea care mă-nconjoară,
Daca-aş putea să-ţi cant fara-ncetare ca randunica-n versul ei de primavară,
Daca-as putea sa oglindesc blandetea precum porumbelul
Şi să mă contopesc cu Tine, acesta imi e ţelul.
Daca-aş putea...
daca-aş putea sa ma separ de tot ce-i fărădelege.
O, de-aş putea !
Dar, ce descopăr?
Nu,nu pot scrie ! E mult prea trist să aşez pe hartie.
(Autor,Estela C. Manea)
prima parte a poeziei descrie, in cuvinte prea sarace, frumusetea lui Dumnezeu; a doua parte exprima o dorinta arzatoare a inimii iar in ultima parte realizez ca atunci cand privesc la conditia mea umana, discrepanta dintre caracterul meu si cel al lui Dumnezeu este atat de mare incat stiloul refuza sa scrie constatarile mele interioare.